...se intampla insa ca undeva, pe drumul dintre nastere catre maturitate, uitam Cine suntem, ne uitam conectarea, uitam ca ne-am nascut perfecti, buni, in iubire, uitam de ce suntem aici.
Ma uit zi de zi la copilul meu, Sasha. Stau in fund pe treptele de lemn din fata casei, privindu-l doar cum se joaca in fundul gol in nisip, cum ii stralucesc ochii, cum se opreste uneori si vine la mine doar ca sa ma stranga in brate si sa imi dea un pup, il observ cum interactioneaza cu ceilalti copii, cu ceilalti oameni mari, cu cata iubire, totala deschidere, inocenta si bucurie intampina lumea si pe fiecare creatura care ii iese in cale. Cu cata sinceritate imbratiseaza si zambeste, cu cata sinceritate anunta fiecare vibratie de energie care nu ii prieste - si cere imediat sa mergem acasa -, cu cata fericire traieste clipa, cu ce lipsa totala de frica e gata sa descopere orice ii scoate Viata in cale.
Sasha are doar 1 an si aproape 8 luni. Il observ si vad in el, in fiecare clipa, perfectiunea Creatiei. Frumusetea, iubirea, pe Dumnezeu. Le vad in fiecare copil pe care il privesc pentru cateva minute. Le vad in fiecare om pe care il privesc in ochi, pe care imi dau voie sa il simt si se lasa simtit. Stiu ca toti ne-am nascut si am fost la fel, fara exceptie. Stiu ca toti suntem inca asa, Iubire pura, in spatele micilor noastre mari ego-uri.
Mai stiu ca treaba parintilor este, cu adevarat, sa ocroteasca Lumina pe care Dumnezeu a sadit-o in fiecare copil. Treaba parintilor este sa aiba grija ca fiecare copil pe care il aduc pe lume sa creasca constient de Lumina asta. Treaba parintilor este sa isi ajute copiii sa ramana conectati. Nu sa ii invete, nu sa le dea sfaturi, nu sa ii educe, nu sa ii modeleze... nu. Ci doar sa ii iubeasca, sa ii respecte si sa creeze spatiul ala sigur, de iubire, deschidere si incredere deplina, in care copilul sa poata fi el insusi, cu orice va fi harazit Dumnezeu pentru viata lui.
Blogul asta este pentru impartasire. Din tot ce experimentez, din tot ce invat, din tot ce ma transform, din tot ce aflu despre a fi un parinte constient. Constient de Lumina din mine, din copilul meu si din noi toti. Stiu cat ma ajuta pe mine impartasirile altor oameni, dedicati unui tip de "parintit" pe care eu il gasesc profund spiritual. Si simt ca sunt o gramada de oameni acasa, in Romania, care cauta conexiunea asta. Asa ca Wow, Mamica! vine cu inima larg deschisa, catre impartasire.
Bine v-am gasit! Si sa ne bucuram impreuna!
Succes Laura! Cred ca o sa fie foarte fain! :)
ReplyDeleteAm citit cu bucurie si am recitit cu si mai mare bucurie cele scrise de tine . Acum 9 ani cand puiul meu era de varsta lui Sasha am avut aceleasi trairi ,revelatii si ganduri ca si tine, dar si multe stres-uri pe care astazi mi-as fi dorit sa nu le am si sa nu le fi transmis atunci copilului meu . Am incercat sa il cresc asa cum si tu spui si sa impartasesc si celor din jurul meu ce simteam si gandeam despre educatia copiilor. M-am zbatut de multe ori ca pestele pe uscat, dar am reusit . Ei bine, timpul a trecut , a venit vremea scolii si acum se pregateste sa intre in cls. aVa . Si...simt ca s-a rupt filmul ....Pentru ca nu ma simt pregatita sa-l motivez si sa-l educ ca parte a unui sistem educational pe care nu-l inteleg si nu-i vad eficienta . Iar cele pe care le vad si le aud in jurul lor ii indeamna spre a-si ascunde sensibilitatea, spre minciuni salvatoare, si tot soiul de tertipuri spre a face fata unui sistem de invatamant care cere cantitate si nu calitate samd...Ce ne facem cand puii nostri devin adolescenti si intra intr-un sistem total opus modului in care am incercat sa-i crestem ? Eu deocamdata ma simt epuizata si simt ca ma indepartez de copilul meu, de ideile mele si ca tot ce am facut pana acum pentru el nu se potriveste cu realitatea din jurul lui .....Succes , Laura si iti doresc sa pastrezi viu miracolul pe care il traiesti si cand timpul va trece si sa ai puterea si sansa sa gasesti oamenii si locurile potrivite modului cum Sasha este crescut ....Mihaela
ReplyDeleteMihaela... Tot ce pot sa iti spun este ca exista alternative la sistemul de educatie cu care am fost noi crescuti si care vaduveste, raneste sufletele copiilor nostri. Exista home schooling, exista free education schooling, si mai exista si o mama care a avut puterea si curajul sa isi creasca copilul asa cum a simtit ca e ADEVARAT - si mama aia esti TU. Nu pleca urechea la ce auzi in jur, nu o pleca. Asculta-ti, ca si pana acum, copilul, asculta-i inima si chemarea si fii de partea copilului tau pana la capatul capatului. Mihaela, ceea ce e menit copilul tau sa devina va deveni. ceea ce e menit sa fie in viata asta, este si va fi. Ai incredere in Dumnezeu, in tine si in copil, nu in vocea plina de iluzii a unui sistem rupt de adevar. Cere indrumare, cere-i lui Dumnezeu sa iti arate calea dreapta pentru copilul tau si ea va veni. Ai incredere. Si daca copilul NU E fericit la scoala pe care o urmeaza, retrage-l de acolo si cere indrumare pentru a gasi ceea ce il face pe el fericit. Asta e tot ce conteaza. De asta suntem aici, ca sa facem voia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e numai FERICIRE.
ReplyDeleteCu dragoste,
Laura
Felicitari pentru noul blog si mult succes!
ReplyDeleteTe-am mai citit si prin alte parti si de fiecare data m-am regasit in cuvintele tale. Am vazut blogul meu in lista ta de bloguri constiente si-ti multumesc mult. Ma bucur mult ca-ti place ce scriu. Chiar ma simt onorata. :)
Mai are rost sa scriu ca sunt total de acord cu sfatul tau de a retrage copilul de la scoala care-i innegreste viata? Daca ne gandim pe termen lung, la ce conteaza cu adevarat in viata, vom vedea ca nu-i o decizie atat de grea.
Draga mea mAmica,
ReplyDeleteÎți mulțumesc că ți-ai continuat drumul vieții printre rânduri și cuvinte. Și îți mulțumesc pentru că ai ales și acest subiect atât de delicat și frumos (ca o floare).
Îți doresc să scrii cât mai mult, pentru că frumos vei scrie oricum și vă îmbrățisez cu mare dor de aici dintr-un alt sat de la marginea pădurii :)
Cu drag,
Eugenia
E minunat!! Blogul tau pentru mine e un mare cadou.In mai putin de o luna vine un nou sufletel pe pamant,care este acum in burtica mea...iar in ultimele luni am tot cautat carti articole despre copii, dar altfel decat cele standard...dezamagire mare ca nu am dat de nimic pe sufletul meu...citind Viata in balonul roz mi-am dat seama ca tu esti o mamica care ar putea sa -mi dea o mana de ajutor...ma tot gandeam zilele astea sa te contactez sa-mi dai ceva indicii...si uite minunea...Wow,Mamica!
ReplyDeleteMultumesc mult Laura!
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu iubirea lui!
Carmen
chiar ca: WoW! good luck, te urmaresc de-acum si mai mult :D
ReplyDelete